Practică Europeană
Bune practici europene în domeniul calității aerului
Parlamentul României a adoptat în data de 30.05.2023 Legea nr. 155 privind mobilitatea urbană durabilă care stabilește cadrul general pentru promovarea și gestionarea mobilității urbane durabile la nivel național.
Scopul acestei legi este acela de a stabili condițiile necesare pentru un sistem de mobilitate durabil, echitabil, eficient și incluziv pentru realizarea unor condiții mai bune de mobilitate în zonele urbane și rurale, reducerea gazelor cu efecte de seră din transporturi și pentru creșterea siguranței rutiere în zonele urbane, utilizând soluții verzi și digitale.
Mobilitatea urbană durabilă reprezintă domeniul care asigură cadrul strategic și operațional pentru corelarea dintre planificarea și dezvoltarea urbană și transportul de persoane și de mărfuri la nivelul cartierului, orașului și la nivelul teritoriului metropolitan.
- Mobilitatea urbană durabilă are la bază următoarele principii:
- a) planificarea orașelor pentru oameni;
- b) implicarea cetățenilor și a altor părți interesate;
- c) coordonarea și colaborarea multi-nivel între administrațiile publice locale și centrale;
- d) planificarea de la nivel de teritoriu metropolitan până la nivel de cartier;
- e) dezvoltarea orientată spre transport public - corelarea modalităților de transport cu densitatea urbană;
- f) încurajarea utilizării transportului alternativ în detrimentul autovehiculelor personale;
- g) asigurarea accesului la serviciile de transport public al tuturor cetățenilor, inclusiv accesorizarea tuturor modurilor de transport în mod funcțional și incluziv, în concordanță cu nevoile diferiților participanți la trafic;
- h) dezvoltarea tuturor modurilor de transport într-o manieră echitabilă, integrată și interoperabilă, cu accent pe modurile de transport nepoluante;
- i) managementul parcării, staționării și controlul accesului traficului, în corelare cu transportul public și transportul nemotorizat;
- j) utilizarea sistemelor de transport inteligent pentru managementul mobilității, inclusiv managementul traficului, al parcărilor și al transportului public;
- k) managementul transportului de mărfuri;
- l) monitorizarea și evaluarea performanțelor aferente mobilității urbane durabile.
Planificarea strategică și operațională a mobilității se face prin Planul de mobilitate urbană durabilă (PMUD).
Planul de mobilitate urbană durabilă constituie instrumentul de planificare strategică teritorială prin care este corelată dezvoltarea spațială a localităților și a teritoriului metropolitan al acestora cu nevoile de mobilitate și transport ale persoanelor și mărfurilor pentru asigurarea unor condiții de viață mai bune, prin integrarea cu instrumentele existente și utilizând principiul transparenței și evaluării continue.
PMUD are ca țintă principală îmbunătățirea accesibilității localităților și a conectivității între acestea, dezvoltarea și diversificarea unei oferte de transport (aerian, fluvial și maritim, feroviar, rutier, pe cablu, nemotorizat, pietonal) bine integrată intermodal și sustenabilă din punct de vedere social, economic și de mediu.
PMUD se adresează tuturor formelor de mobilitate și transport, incluzând transportul public și privat, de marfă și pasageri, motorizat și nemotorizat, în mișcare sau în staționare.
Începând cu 1 ianuarie 2026, PMUD este obligatoriu pentru toate municipiile din România, fiind realizat pentru unitatea administrativ-teritorială inițiatoare și poate fi realizat și pentru teritoriul unităților administrativ-teritoriale aflate în zona periurbană, teritoriul metropolitan, după caz. Unde este constituită asociație de dezvoltare intercomunitară sau zonă metropolitană, după caz, PMUD se realizează de către asociație sau de către municipiu/oraș polarizator, în baza mandatului primit, pe teritoriul aferent unităților administrativ-teritoriale ce fac parte din asociație.
Planificarea și proiectarea pentru mobilitate urbană durabilă vor avea în vedere printre altele îmbunătățirea calității aerului și diminuarea zgomotului/poluării fonice.
În vederea limitării emisiilor provenite din transportul rutier și a îmbunătățirii calității aerului și sănătății populației se stabilesc zone cu nivel scăzut de emisie (ZNSE), care reprezintă zone în care autoritățile publice locale restricții și/sau taxare pentru accesul autovehiculelor.
- Stabilirea și aprobarea ZNSE se realizează după cum urmează:
- a) pentru aglomerările prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare, în termen de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
- b) pentru orice alte zone și aglomerări în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limită conform anexei 3 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii va elabora o metodologie referitoare la regulile de acces, modul de aplicare a tarifelor, precum și excepțiile aferente ZNSE
- În interiorul perimetrului ZNSE va fi permis accesul doar pentru autovehiculele care vor îndeplini cel puțin una dintre următoarele condiții:
- a) vor respecta standardele de emisii ale zonei;
- b) vor achita tariful aferent zonei, dacă este cazul;
- c) sunt exceptate sau beneficiază de reducere de până la 100% de la plata taxei.
Prevederile amintite nu se vor aplica vehiculelor aparținând sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și vehiculelor aferente serviciilor publice de intervenție, respectiv vehiculelor care asigură serviciul public de transport de persoane.
La nivel european exista deja câteva sute de orașe care au implementat ZNSE. Exemple de astfel de orașe puteți găsi accesând linkul: https://urbanaccessregulations.eu/